Sâmbătă și duminică, 27 și 28 ianuarie 2018, orele 19.00


Distribuția: 

Filippo - Costel Zamfir I Peppino - Nelu Serghei I Nicollo -  Mihai Gălățan I Ultimul clovn -  Ionel Durbală


Regia: Aurel PALADE
Coregrafia: Oana-Lavinia PISAROGLU
Scenografia: Elena COZLOVSCHI
Asistent scenografie: Elena ORBOCEA
Aranjamentul muzical: Alexandru NEȘ


Articol de Mihai GĂLĂȚAN
Piesa a fost scrisă în 1986, înainte de plecarea dramaturgului din România. În 1991 a primit Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă românească a anului 1990.

Nicollo, Filippo si Peppino sunt trei clovni (în vârstă, în textul original) care se regăsesc în fața unui anunț de angajare. Ei sunt gata să dea totul pentru ultimul truc peste care poate cădea cea din urmă cortină. Însă amintirea gloriei trecute transformă lumea întreagă într-o feerie, într-un decor suprarealist.
"Poate am scris o piesă care va rezista în istoria literaturii române, e ultima piesă pe care am scris-o în România, eram obosit, nu mai voiam să scriu nici teatru. Este o piesă realistă din punctul meu de vedere, sunt nişte oameni vii care se întâlnesc şi discută, iar faptul că după 20 de ani emoţionează, îmi dă speranţă că poate nu mi-am irosit viaţa în scris.”- Matei Vișniec
Regizorul Aurel Palade, un nume cunoscut tulcenilor încă din anul 2008, de când a montat pe scena TJB spectacolul ,,Steaua fără nume”, a absolvit Facultatea de Regie-Teatru din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorului Alexa Visarion, un master în regia spectacolului contemporan, iar în prezent este doctorand în cadrul aceleiași instituții. Unul din criticii de teatru români, poreclit de revista Yorik ,,Criticul care pârjolește tot”, cunoscut pentru cronicile sale tăioase, a scris că: ,,Numele tânărului regizor Aurel Palade trebuie reținut, pentru că personalitatea sa creatoare promite a se impune și în alte proiecte.” și că ,,Descoperirea unui regizor capabil de tratări teatrale novatoare (…) este o mare bucurie pentru orice spectator.”
Montarea de față vine cu o nouă viziune asupra situațiilor scenice propuse de textul marelui dramaturg român. Cu toate acestea, coloana vertebrală a construcției dramatice rămâne neschimbată. Totul este viu și alert. Partiturile generoase, ofertante, sunt susținute de către actori cu energie și implicare, aceștia realizând personaje complexe și, sperăm noi, memorabile. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu