Programul săptămânii 02 - 08 iunie
Social | Publicat la 8.6.2014 | Petru Ţincoca
*Cine i-a urat lui Hornoiu „Break a leg!”? Prima zi a Festivalului Internaţional de Etno – Jazz „Dobrojazz”, un „festival pentru pescarii de sunete alese” (aşa cum l-a etichetat Paul Tutungiu, unul dintre prezentatori, în „Dilema Veche”), a început cu o… pauză. O fractură. Excedat de treburi, Dan Hornoiu, reprezentantul organizatorului festivalului, Fundaţia Culturală ParteR, a căzut de pe scena din Piaţa Civică (acolo unde avea loc prezentarea artiştilor) şi şi-a rupt o mână. În pofida durerii, cu ghips aplicat pe antebraţ, Hornoiu a venit totuşi la Teatrul „Jean Bart” şi la „Casa Avramide”, făcându-şi datoria până la capăt. Aşadar, la 19.30 trecute fix, pe scenă s-a înfiinţat marele Florian Lungu ca să-i recomande pe cei care urmau să cânte pe duşumeaua sălii mari a Teatrului „Jean Bart”. Prezentatorul fără – de – nicio – prezentare, Florian „ ‚Moşu’ ” Lungu, a vorbit aşa cum ştie mai bine, adică să „intrige” publicul. Despre Călin Grigoriu Group: „Chitaristul – protagonist Călin Grigoriu s-a născut, aşa cum vă spuneam, în 1981, la Tulcea; aici a făcut şi liceul. El a urmat Conservatorul, a urmat şi un masterat. S-a specializat în chitară clasică, nu este neapărat chitarist jazz. El cochetează cu jazz – ul, în sensul bun al cuvântului, încearcă o fuziune cu ceva muzică mediteraneeană. După cât mi-a spus, el s-a ’sucit’, aşa cum se spune acum în politică. De ani buni, el a cântat cu Sebastian Burneci, un excelent trompetist, compozitor şi aranjor, Cătălin Milea, un saxofonist care trăieşte la Amsterdam, dar care vine des în România, şi care este iniţiatorul şi editorul revistei ‚Jazz Compas’; mai este un chitarist foarte bun, George Dumitriu, care şi el trăieşte în străinătate, în Olanda; o foarte bună solistă vocală, pe care unii dintre dumneavostră o cunosc, pentru că a mai cântat pe aici, şi care mâine va apărea, împreună cu Mircea Tiberian – e vorba de Nadia Trohin. A mai cântat cu un pianist născut pe la Roman, care este şi doctor – Sorin Terinte. Şi aşa mai departe… Călin Grigoriu va interpreta compoziţii proprii, precum cele intitulate ‚Levant’, ‚Never ending journey’, ‚We were in love’, dar şi altele. Ceilalţi componenţi ai cvartetului sunt Cezar Knihinschi, care cântă la chitară bass: el este contrabasist în Orchestra Naţională Radio, deci se ocupă de muzică simfonică; a făcut Liceul de Artă la Botoşani şi are mai multe proiecte pop la activ. Percuţionistul formaţiei, care se numeşte Daniel Iliescu, e cel mai tânăr, are 21 de ani, încă este student; vedeţi aici o cutie, care se numeşte ‚cajon’, şi pe care se bate stând pe ea; mai sunt aici mici instrumente de percuţie, precum un cinel ş.a.m.d, pe care le va mânui. Un foarte important membru al grupului este Cezar Cazanoi – vine din Chişinău, a fost copil – minune, încă de la cinci ani a apărut pe scenă, a fost prim – solist la Opera din Cluj. Multe proiecte pe folclor, şi ca dirijor, şi ca orchestrator. El cântă la flaut, la duduk, un instrument care are un timbru frumos şi îmbietor, iar pe el l-am apreciat ca partener al unui extraordinar ţambalagiu român, dar care trăieşte în Olanda: Marius Preda. Dar nu despre acesta este vorba aici, ci despre Călin Grigoriu Group. Îi invit în scenă pe Călin Grigoriu (chitară), Cezar Knihinschi (chitară bass), Daniel Iliescu (percuţie) şi Cezar Cazanoi (flaut, fluier, duduk)”. 
După o pauză de aerisire, efectivă aerisire, petrecută în curtea „de sus” a „Casei Avramide”, spectatorii au revenit în sală pentru a doua reprezentanţie, cea a Moscow Art Duo – în componenţa Arkadyi Shilkloper (corn, bucium), Sergey Starostin (clarinet, vocal) / featuring Vadim Neselovskyi (pian).„Este un trio foarte bun. Doi ruşi şi un ucrainean. Am văzut un L.P. al lor, în hol, care este AAA. Adică e analogic total, nimic nu e digital, a fost direct înregistrat pe două canale stereo şi trecut direct pe disc. E acolo şi schema de instrmente… probabil că sună foarte bine. Cei doi ruşi cântă de foarte multă vreme împreună. De fapt, era un trio. Pianistul lor, unul dintre cei mai importanţi artişti din estul Europei, Mikhail Alperin, fondator al ‚Moscow Art Trio’, a păţit un necaz, are o mare problemă de sănătate. Dacă, pe plan politic, sunt nişte adversităţi şi nişte conflicte. Ruşii Shilkloper şi Starostin l-au cooptat pe talentatul pianist ucrainean Neselovskyi. Este cel bun grup de jazz etnic din Rusia, o ţară imensă, cât un continent. Aşa cum îmi spunea clarinetistul grupului, Starostin, care are 58 de ani şi care a trăit la ţară, dar s-a născut la Moscova, bunica lui era cântăreaţă de folclor; de mic, el a cântat în corul şcolii, a învăţat apoi să cânte la clarinet. În această ipostază, de instrumentist, cochetează şi cu muzica academică, şi cu folclor, şi cu jazz. A cântat în multe grupuri etnice, grupuri de avangardă, de rock, de muzică clasică şi cu orchestre simfonice. Are vreo cincisprezece albume pe care şi-a înscris numele. De 23 de ani, grupul Moscow Art Trio activează pe scene, în studiouri de înregistrări. Starostin cântă la un clarinet special, dar şi la diverse fluiere, şi la un corn de vacă. Chiar şi la ţiteră, instrument cu coarde. V-am vorbit de corn pentru că al doilea membru al acestui duo, Shilkloper, cântă şi la bucium, dar şi la corn francez. Când auzi corn, te întrebi de care e? De vacă, de taur, englez, francez? Dar de unde vine această denominaţie, de ‚corn englez’ şi de ‚corn francez’, e interesant. Cornul englez e o variantă la oboi; un instrument făcut în unghi obtuz. O confuzie între ‚anglé’ şi ‚anglais’… Ca să nu se confunde cu celălalt corn, care este un instrument care aparţine alămurilor, i s-a spus ‚corn francez’. Shilkloper a terminat Academia de Muzică din Moscova, cântă şi muzică clasică, dar s-a dedulcit şi la jazz, cântând cu foarte multe formaţii. Cât despre pianistul Neselovskyi, el îşi trăieşte viaţa în trei locuri: o treime la New York, unde a cântat cu cel mai mare vibrafonist al lumii, Gary Burton, o parte în Germania, uneori şi în Ucraina”. Altfel, spunem şi noi cum a spus şi Florian Lungu, mai puţin despre muzică. Pe care s-o descoperiţi dumneavoastră. Programul festivalului, aici:http://dobrojazz.ro/.
Sursa: Ziarul OBIECTIV
Actualitate | Publicat la 9.6.2014 | Petru Ţincoca
Progresiv, aşa cum e bine în toate: aşa s-a arătat Festivalul de etno – jazz „Dobrojazz” într-a doua sa seară. Aceasta nu pentru că primele reprezentanţii ar fi fost pe undeva deficitare, dar pentru că – dacă permiteţi – repertoriul performerilor de sâmbătă a fost sensibil diferit.
Ca după fiecare introducere utilă (şi fermecător de amuzantă) a lui Paul Tutungiu, a vorbit Florian „Moşu’ ” Lungu. Lăsăm ca momeală prezentarea domniei – sale, acum vorbind despre Mircea Tiberian Group: „Chiar dacă nu a finalizat aşa cum îşi dorea, Simona Halep a reuşit o mare performanţă. Aşa cum şi acest festival este o mare performanţă, căci nu mai sunt multe festivaluri în ţară atât de judicios pregătite şi cu nişte nume reprezentative pentru jazz – ul din ţările pe care le reprezintă.
Primul recital de această seară va fi foarte interesant şi special. Este vorba de trei părţi artistice bine definite, care şi-au reunit eforturile şi şi-au pus în comun intenţiile şi talentul benefice pentru a crea un produs artistic finit cât mai constituit, mai interesant şi mai original. Este vorba de Mircea Tiberian, un pianist care a văzut lumina zilei la Cluj, care a petrecut copilăria şi primii ani de şcoală la Sibiu, după care a ajuns la Bucureşti, unde a urmat Conservatorul ‚Ciprian Porumbescu’. În 1974, la prima ediţie sibiană a Festivalului Naţional de Jazz (pentru că prima a fost la Ploieşti, în 1969, două ediţii tot acolo, după aia ani de pauză, după care numerotarea a continuat de la Sibiu), atunci acest tânăr a fost urcat pe scenă de însuşi Johnny Răducanu, care l-a apreciat foarte mult şi cu care a rămas prieten o viaţă întreagă, până când Johhny a trecut în nemurire. Fapt e că acest muzician, care – aşa cum ar fi spus Johnny Răducanu – este ‚un artist în evantai’, a încercat să se apropie de jazz şi să susţină această minunată artă a creativităţii, a fanteziei improvizatorice, a dăruirii de sine, prin muzică. Este un foarte bun pianist, dar, în acelaşi timp, este un remarcabil compozitor, cu sute de compoziţii la activ, o discografie impozantă… numai discurile de pian solo sunt patru la număr! De asemenea, este un profesor reputat, care la Conservator, începând din 1990, a înfiinţat o specializare, o clasă de jazz care fiinţează şi acum, având un număr mare de studenţi; la un moment dat, avea peste 120. Apoi, el şi cu mine am deschis un modul de jazz la Academia de Muzică din Cluj, fiind implicat în multe proiecte culturale, cum ar fi ‚Interzone’, cu muzicieni germani – Maurice de Martin, la baterie, şi basistul Horst Nonenmacher -, şi cu o formulă interpretativă deschisă, la care au fost invitaţi tot felul de muzicieni europeni. Totodată, Mircea Tiberian este un distins muzicolog, doctor în muzică, a scris mai multe lucrări, cele mai recente fiind ‚Jazz inside out’, pentru care a primit unul dintre numeroasele premii dintre cele primite în viaţa sa de la Uniunea Compozitorilor; mai menţionez aici ‚Sunetul de referinţă şi arca muzicii occidentale’, apărută la finele lui 2013, lucrare teoretică foarte bine scrisă, summum de gândire raportată la elementele fundamentale ale muzicii.
Câteva vorbe şi despre ceilalţi doi componenţi ai acestui trio sui – generis. Este vorba de o tânără vocalistă, care iniţial a cochetat cu muzica uşoară, a ajuns şi pe la‚Cerbul de Aur’. Ea vine din Chişinău, dar acum e cetăţean român cu toate drepturile oficial recunoscute. A avut o activitate bogată interpretativă, pe multe scene, în diverse formule. A cântat mult şi cu Mircea Tiberian, a realizat un disc interesant ,numit ‚La margine de Bucureşti’, unde a reunit câteva dintre şlagărele muzicii pop din perioada interbelică. Apoi, între timp, a absolvit Conservatorul, a făcut masterul şi acum este doctorand. Este profesoară în domeniul muzicii la Academia de Teatru şi, în acelaşi timp, este profesoară asociată la Conservator. O perfecţionistă, o interpretă cu multă personalitate, care are ceva de spus şi temperament, care încearcă să ofere celor care o ascultă o imagine a preaplinului ei sufletesc.
Cât despre cel de-al treilea membru al grupului, el a făcut Conservatorul la Bucureşti, a făcut parte şi din Big Band – ul Radio, la un moment dat; este saxofonist şi flautist. A ajuns în Olanda, a făcut din nou Conservatorul acolo, la una dintre cele mai mari şcoli de jazz din Europa, la Groningen; după aceea, a făcut un master la Amsterdam. Este recunoscut în ţările scandinave, chiar pe plan european, are multe compoziţii şi aranjamente interesante. Domnia sa este şi iniţiatorul, şi editorul – şef al revistei ‚Jazzcompas’, precum un foarte talentat şi plin de fantezie la saxofon alto, dar şi la flaut. Ceea ce se petrece în această seară, la Tulcea, este un proiect nou, în care se încearcă o tranziţie spre muzica de esenţă şi inspiraţie folclorică, pe care vor să o remodeleze în domeniul jazz – ului. Este o premieră naţională, mondială şi galactică, sunteţi privilegiaţi! Se începe demersul cu un duo instrumental, saxofon/flaut şi pian, după care va apărea şi solista vocală. Se va cânta o piesă foarte cunoscută, a lui Edmond Deda, ‚Inimă, nu fi de piatră’, convertită în jazz; se va merge apoi spre folclor: va fi o piesă din folclorul dobrogean, ‚Ochii tăi, măsline negre’, o altă piesă din Moldova, una din Maramureş…”.
Treptat, cei trei au băgat publicul în priză, mare „vină” având la succes interpretările absolut particulare ale „vocalistei nepereche” Nadia Trohin, mai cu seamă la piesele de filon folcloric.
A doua secvenţă a serii, cu Trio Bodurov, a fost astfel anticipată de Florian Lungu: „Oaspeţii bulgari şi din Germania, pe lângă această zonă levantină, de margine de Dobroge şi de relaţie cu ţările limitrofe, există şi două incluziuni de muzică germană, astă seară şi mâine seară.
Liderul grupului, Dimitar Bodurov, este un foarte bun pianist, care provine din Varna. De 14 ani, el trăieşte la Amsterdam, având tot felulde proiecte. Cel mai recent se numeşte ‚Seven Stamps’, acest al treilea album constituind baza materialului pe care aceştia îl vor prezenta în seara aceasta în faţa dumneavoastră.
Basistul, Mihail Ivanov, este din Sofia, dar şi el cântă, cu diverse formaţii, la Amsterdam; a avut un demers interpretativ special cu un acordeonist.
Cât îl priveşte pe baterist, Jens Düppe, este originar din Stuttgart, dar trăieşte la Köln; a făcut studiile de jazz la Amsterdam. De 12 ani, cântă împreună cu Bodurov, au făcut şi un disc împreună, au făcut şi recitaluri absolut… improvizate: au intrat în scenă fără să aibă un program prestabilit mintal, pur şi simplu au improvizat. Încearcă să răspundă cât mai multor tentaţii de stiluri şi de tendinţe, orientări, cu multe influenţe din mai multe domenii. Acest baterist redutabil – şi eu îl ascult acum pentru prima dată – a cântat şi cu unul dintre cei mai mari trombonişti ai lumii, Albert Mangelsdorff, care cu mulţi ani în urmă a fost şi oaspetele nostru la Festivalul de la Sibiu; a fost şi membru al Bundesjazzorchester, Orchestra Federală de Tineret a Germaniei (Jugendjazzorchester), care mulţi ani a fost condusă de compatriotul nostru, regretatul dirijor, compozitor, orchestrator şi mentor al tinerei generaţii – Peter Herbolzheimer. De asemenea, a făcut parte şi din Brussels Jazz Orchestra, a cântat cu Kenny Werner, un foarte mare pianist, şi a scris şi o carte ce a fost tradusă şi în română, ‚Măiestrie fără efort’ .
Mă bucur că e primul grup care are baterie, până acum au fost doar percuţionişti pe această scenă”.
Într-adevăr, multe momente vizibile cu ochiul au fost acelea în care cei trei componenţi au improvizat cu duiumul, ceea ce nu i-a împiedicat ca să se sincronizeze de minune!
Altfel, spunem şi noi cum a spus şi Florian Lungu, mai puţin despre muzică. Pe care s-o descoperiţi dumneavoastră. Programul festivalulului:http://dobrojazz.ro/.
Actualitate | Publicat la 11.6.2014 | Petru Ţincoca
Virgil Mihaiu şi Florian „Moşu” Lungu
Dar „Dobrojazz” nu a însemnat doar concerte, ci programul pus la cale de organizatori a prevăzut şi sesiuni de autografe și improvizații, ateliere, jam sessions şi alte cele la „Casa Avramide”. Această clădire istorică a fost, de asemenea, gazda a două evenimente „bonus”. Sâmbătă, de la ora 12.00, Florian Lungu a conferenţiat, în modul său consacrat, pe tema „Unora le place jazzul”; duminică, tot de la 12.00, reputatul jazzolog Virgil Mihaiu s-a ajutat de proiecţii video – sub genericul „Jazz Side Stories” – pentru a susţine întâietatea bossanovei printre stilurile jazz – ului, o pledoarie care a plimbat muzical publicul prin colţuri de lume, toate potecile ducând, evident, în Brazilia. Despre primele două seri găsiţi amănunte pe site-ul www.obiectivtulcea.ro, drept pentru care ne vom concentra acum asupra programului de duminică, fără doar şi poate cea mai captivantă a festivalului. Aproape o seară… moldovenească, ţinând cont că Răducanu este născută la Huşi, iar Trigon vine din Chişinău. Prezentatorii festivalului, Florian „Moşu” Lungu şi Paul Tutungiu, au împletit armonios şi nepretenţios erudiţia muzicală cu umorul de substanţă, oferind celor din sală informaţii sintetice împănate cu glume şi anecdote de gen. Provocarea mai mare ca vorba lui Florian Lungu nici că e: „Din nou împreună, iată-ne, stimaţi tulceni, stimate tulcence şi tulcişoare, pentru a treia seară consecutiv la unul dintre cele mai importante festivaluri care s-au născut aici, din iniţiativa unui domn pe care la sfârşit o să-l aplaudăm îndelung, căci a făcut nişte eforturi gigantice ca să pună pe picioare această întreprindere care-i foarte dificilă în toate articulaţiile şi amănuntele ei… Cât priveşte primul număr scenic al serii, Maria Răducanu & Niko Meinhold… Nu ştiu dacă aţi mai avut ocazia până acum s-o audiaţi pe viu: veţi avea plăcerea, privilegiul de a aplauda o mare cântăreaţă, o mare interpretă, o mare creatoare. Aşa cum ştiţi, în jazz, orice interpret e şi creator, pentru că îl ajută pe compozitor improvizând peste ce a compus cel care semnează o temă. Este născută pe undeva pe la Huşi, pe 3 noiembrie; n-o să spun niciodată anul, când e vorba de o doamnă, deşi rămâne o tânără speranţă. Este o vocalistă acreditată pe plan european, dar nu numai; are vreo nouă discuri până acum, s-a specializat atât în jazz, cât şi în tălmăcirea unor teme de esenţă folclorică sau preluate de la alte mari artiste, cum ar fi Maria Tănase. Este, totodată, şi o foarte mare interpretă de fado, gen muzical specific Portugaliei. Aş aminti doar de două dintre discurile sale. Unul este «Rosa das Rosas», un disc foarte frumos, realizat nu de mult cu Mircea Tiberian. Apoi, un disc realizat cu Marc Ribot şi girat de un mare saxofonist american, John Zorn.
Maria Răducanu şi Niko Meinhold
La început, Trigon a fost prin Franţa, unde au făcut un veritabil şoc când au cântat; au primit în 1994 Premiul Academiei Franceze, «Charles Cros», apoi au realizat un disc, «Nuntă moldoveni în Jazz», apoi un altul, «Oglinda», au cu totul opt albume. Trigon a scos şi «Free Gone», după care un album la care şi eu am contribuit, realizat în România împreună cu Clubul «Green Hours» – «Glasul pământului». A urmat un proiect, «Sea Zone», cu chitaristul Enver Izmailov; apoi, Anatolie Ştefăneţ a scos singur un album, «Solo»; în 2005, «Seven Steps», iar cel mai recent este «Opt-I-Mistic». Băieţii de la Trigon au hălăduit pe toate meridianele lumii, în lung şi-n lat. Au fost din Noua Zeelandă în Canada, din Japonia în Portugalia, peste tot au avut mare succes. I-am întrebat cum sunt atât de sincroni, atât de bine legaţi, iar muzica e atât de coerentă. Mi-au răspuns că-n fiecare zi, la zece dimineaţa, ei se întâlnesc şi repetă; cum alţii merg la serviciu, aşa şi ei. În afară de talent, care e un dar de la Cel de Sus, restul nu e decât muncă. Pentru asta, merită toate aplauzele noastre! Iată şi componenţa Trigonului în patru colţuri: Anatolie Ştefăneţ (violă), Valentin Boghean (trompetă, saxofon sopran, flaut, caval, fluier, voce), Dorel Burlacu (clape, muzicuţă) şi Gari Tverdohleb (baterie, percuţie, xilofon)”. Iar cei de la Trigon au câştigat publicul înainte chiar să ajungă la intrumente, liderul Ştefăneţ anunţând că vor cânta – iar aici a făcut un gest circular amplu cu mâna, incluzându-şi formaţia – pentru toţi românii. A urmat un spectacol care ar trebui povestit în note muzicale, nu în cuvinte fade. Melodii ca „Şchiopătata”, „Hăulita de la Gorj” – la cererea lui Florian Lungu, o piesă cu… pumnul în piept -, „Obiceiuri de iarnă” ori un „Blues japonez”, în al cărui final trei dintre instrumentişti bat măsura într-o chitară – bas (!!!), au ridicat de fiecare dată sala în picioare. Final „apoteotic”, cum l-a definit Florian Lungu, cu urale prelungi. În acest punct final, prezentatorul a apreciat „sala superbă de aici, nici prea mare, nici prea mică pentru ce avem noi nevoie, şi bine dotată, inclusiv cu pian”, apoi l-a adus pe scenă pe Dan Hornoiu, reprezentantul Fundaţiei ParteR, organizatorul acestui festival unic (!) în ţara noastră. Cu braţul în ghips (fracturat vineri, după o căzătură de pe scena din Piaţa Civică, acolo unde la prânz aveau loc prezentările artiştilor…), Dan Hornoiu a mulţumit în puţine cuvinte spectatorilor, îndreptîndu-şi deja gândul spre ediţia următoare. Toate cuvintele de laudă organizatorilor, Fundaţia Culturală ParteR din Bucureşti și Primăria Tulcea, şi gazdei, Teatrul „Jean Bart”!
Trigon
Sursa: Ziarul OBIECTIV
Vineri, 06
iunie, ora 19.00
Călin Grigoriu Group 
Călin Grigoriu (chitară)
Cezar Knihinschi (bass)
Daniel Iliescu (cajon)
Cezar Cazanoi (flaut)
Vineri, 06
iunie, ora 20.30
Moscow Art
Duo 
Arkadyi Shilkloper (corn, bucium)
Serghei Starostin (clarinet, vocal)
Vadim Neselovskyi (pian) 
Sâmbătă, 07
iunie, ora 19.00
Mircea Tiberian
Group
Mircea Tiberian (pian)
Cătălin Milea (saxofon, flaut)
Nadia Trohin (voce)
Sâmbătă, 07
iunie, ora 20.30
Bodurov
Trio 
Dimitar Bodurov (pian)
Mihail Ivanov (contrabas)
Jens Dueppe (tobe)
Duminică, 08
iunie, ora 19.00
Maria Răducanu
& Nico Meinhold
Maria Răducanu (voce)
Nico Meinhold (pian) 
Duminică, 08
iunie, ora 19.00
Trigon 
Anatolie Ștefăneț (violă)
Valentin Boghean (trompetă, saxofon, flaut,
caval, fluier)
Dorel Burlacu (clape, muzicuță)
Gari Tverdohlrb (percuție, xilofon)
Detalii AICI
Miercuri, 04 iunie, ora 19.00
Ne vom revedea în anul care a trecut
Regia primului spectacol
creat pentru aeroport şi pus în scenă chiar în incinta acestuia este
semnată de Alexandru Nagy, iar scenografia îi aparține Ioanei Pashca. Din distribuția spectacolului fac parte 4
actori renumiți ai scenei românești, iar 3 dintre ei actori ai Teatrului Odeon București.
Rudi – Gelu Nițu, actor Teatrul Odeon
Camelia
– Cătălina Mustață, actor Teatrul Odeon București
Sorana
– Meda Victor, actor independent
Dudu
– Mihai Smarandache, actor Teatrul Odeon
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu